Rahitismul

By 20 September 2017Rahitism

Boala a sugarului cunoscuta din vechime, tinuta in frau in urma cu 20 de ani tinde sa reapara la un numar semnificativ de sugari. Haideti sa redescoperim impreuna ce inseamna aceasta boala si cum se produce ea.

In esenta cauza acestei boli este deficitul de Vitamina D. Vitamina D are un rol foarte important in cresterea si dezvoltarea oaselor si depunerea calciului (Ca) in acestea. Rolul sau in realitate este mult mai complex  – ajuta la dezvoltarea si altor tesuturi ca de exemplu: piele, par, unghii, etc.

In trecut profilaxia (prevenirea) rahitismului era obligatorie si vitamina D se administra injectabil. Actual aceasta prevenire se face doar prin administrare orala. Fiecare din aceste metode are avantajele si dezavantajele ei.

Cand se instaleaza rahitismul?

Rahitismul apare peste varsta de 3 luni si pana la 12 – 18 luni. Peste aceasta varsta vorbim despre sechele rahitice care desigur se pot agrava in timp, dar boala de baza rahitismul nu mai evolueaza.

Deformarile osoase sunt atat de severe incat necesita ani de zile pentru recuperare si o parte din aceste modificari raman pe totata viata.

Deci peste varsta de 18 luni nu mai putem vorbi de profilaxia rahitismului (cum gresit se mentioneaza pe unele produse farmaceutice). Varsta de risc maxim este intre 5 si 9 luni de viata.

Ce trebuie sa observe mama?

Semne premergatoare care anunta ca sugarul are un risc ridicat pentru a dezvolta un rahitism:

Primul semn este fontanela „moalele capului”. Fontanela reprezinta o portiune din craniu neosificata. Ea trebuie sa fie prezenta la nastere. Aceasta „lipsa” osoasa permite dezvoltarea in continuare, de crestere in dimensiuni a oaselor craniului.

Cresterea este rapida. Pe masura ce sugarul creste, moalele capului scade in dimensiuni si se inchide in jurul varstei de 1 an. Se accepta ca si normal pana la varsta de 18 luni dar persistenta peste acesta varsta necesita un consult la medicul specialist pediatru.

Fontanela anterioara este la nivelul „varfului” capului si are o forma de romb. Dimensiunea optima este ca diametrele ei sa nu depaseasca 4-4.5 cm.

In realitate mai exista o fontanela situata in regiunea posterioara a craniului (deasupra cefei) – este mai greu de evaluat , are dimensiuni mici, este rotunda, putand chiar lipsi la unii sugari.  In continuare vom vorbi despre fontanela anterioara.

La sugarii cu risc fontanela este mult mai mare putand avea dimensiuni de 10/10 cm sau chiar mai mult. Fontanela se poate prelungi anterior pana la nivelul fruntii iar posterior se poate uni cu fontanela posterioara (in cazuri extreme). Aceste cazuri arata ca in timpul sarcinii s-au produs deficite marcate de vitamine si calciu. Cu certitudine in aceasta situatie exista un risc crescut de a dezvolta rahitism, formele fiind mai grave si aparand la varste mai mici. In aceste cazuri este recomandat ca mama sa se prezinte cat mai repede la medicul specialist pediatru pentru a-i individualiza doza profilactica / curativa de vitamina D, care cu siguranta va fi mai mare decat in cazurile obisnuite.

Semne si semnale care ne atrag atentia ca rahitismul se instaleaza:

  • Primul semn, nebagat in seama, este caderea parului in regiunea de sprijin, cel mai des in regiunea posterioara (occipitala)
  • Copilul devine mai spastic, sta mai mult ghemuit
  • Pot aparea mici tulburari de deglutitie – copilul se ineaca mai des
  • Eruptie dentara mult intarziata

Cel mai des aceste semne nu sunt bagate in seama. Cele mai evidente modificari, care sar in ochi sunt la nivelul oaselor:

  • La nivelul capului: in ansamblu capul pare mai mare, disproportionat fata de corp. Fruntea devine mai mare, bombeaza in special in lateral. Posterior (mai ales in partea de sprijin) craniul devine plat, tesit, uneori asimetric. „Spatele capului” va fi bombat in partile superioare, per ansamblu dand aspectul de „cap patrat”. Ulterior dimensiunile capului devin si mai discordante cu restul corpului.

In cazuri extreme , si oasele formate anterior se subtiaza si se pot infunda (dar si revin la forma initiala) la o presiune minima. Modificarea extrema descrisa se numeste craniotabes.

  • La nivelul coastelor, toracelui:

Sugarul inca nu respira ca si adultul. Din cauza suptului si nu numai, el foloseste musculatura accesorie abdominala (se ajuta de burta pentru repiratie).

La nivelul toracelui, coastele deficitare in vitamina D si Ca sunt prea elastice, prea moi, se deformeaza sub influenta presiunii abdominale. Baza toracelui devine mai evazata si apare un sant (santul Harrison).

Ulterior apar modificarile la nivelul sternului (cosul pieptului) mult mai severe si mai greu de recuperat. Sternul poate sa se deformeze spre interior, se infunda (torace infundibuliform) sau proemina in afara, ca pieptul de pui (torace in carena).

In ambele cazuri din cauza deformarii toracelui, plamanii si inima nu se vor dezvolta normal.

  • La nivelul membrelor inferioare: modificarile severe apar doar dupa inceperea mersului, respectiv sprijin pe membrele inferioare. Picioarele „in paranteza” sau picioarele „in X” sunt rar intalnite in realitate.

Toate aceste modificari, mentionate mai sus, arata ca rahitismul este in plina dezvoltare – rahitism florid. Tratamentul este OBLIGATORIU, este de lunga durata si se face sub stricta supraveghere a medicului specialist pediatru.

Si acum ca am inteles ce este boala, cum se produce si cum arata va propun ca in articolul urmator sa discutam pe larg si despre tratamentul carentei de vitamina D.

Dr. Parti-Bugariu Ligia

Leave a Reply